Articol 130:CE FEL DE PANTOFI ISI DORESC FEMEILE

By | April 1, 2015

Anul trecut, intr-o dimineata de vara, m-am trezit cu un singur gand. Vroiam neaparat sa imi cumpar o pereche noua de sandale. Care sa nu fie comode, practice sau dragute. Vroiam o pereche cu tocuri scandalos de inalte. Ridicole, sexy, al caror pret sa nu ma intereseze.

In  mod obisnuit nu-mi ascult intuitia – cu exceptia momentelor de imediat de dupa trezire. Cred ca cu cat esti mai aproape de starea de somn, cu atat ceea ce simti este autentic. Subconstientul e inca la lucru. Iar daca iti spune ca iti cumperi o pereche de sandale cu tocuri atat de inalte incat sa nu poti merge pe ele, trebuie sa existe un motiv.

Asadar, in dimineata respectiva, plina de entuziasmul celei care stie ca va face o achizitie semnificativa, am plecat la shopping. Ma luptam si cu un usor sentiment de ingrijorare. In cazul meu, shoppingul de pantofi nu e niciodata usor. Daca vad o pereche de pantofi care imi plac, probabil nu gasesc marimea mea (ma simt cel mai bine intr-un numar cu jumatate de masura) sau nu sunt din piele. Daca imi plac si gasesc marimea mea, piciorul nu mi se aseaza perfect pe glenc (mostenire de cand faceam balet in copilarie). Daca sunt intrunite toate cele 3-4 criterii de mai sus, ma jeneaza staiful sau nu-mi place cum este decupata caputa…

Cele mai citite:  7 mituri despre terapia de cuplu

Dupa cateva ore de probat multe perechi de pantofi si sandale, le-am gasit. Minunate, perfecte, de vis. Am plecat cu ele acasa, intr-o splendida cutie neagra lacuita, cu fiecare sanda individual protejata de un saculet din panza neagra si de un strat fosnitor de hartie fina alba. Nu are rost sa va spun cat au costat, au fost echivalentul unei mini-vacante.

Cele mai citite:  Ce pantofi sunt in pas cu ultimele trenduri vestimentare? 5 modele pe care trebuie sa le ai

O zi intreaga au stat pe biroul meu, ca niste conduri de printesa. Nu-mi puteam lua ochii de la ele: oare aveam sa ma indur sa le port? Cand, unde? Erau cea mai scumpa pereche de incaltaminte cumparata vreodata de mine si ma pregateam sa le masor dupa o alta scara de valori, nu cea a pretului de pe eticheta: cata placere urmau sa imi ofere si daca placerea anticipata o depasea pe cea din realitate. Am asteptat cateva zile pana mi s-a oferit ocazia sa ii evaluez “pe bune”. Urmau sa fie intr-adevar de vis si sa pot sta in si pe ei la nesfarsit? Sau urmau sa ma chinuie, cu cruzime, asa cum mi se intamplase cu o pereche de Marni cu ceva vreme inainte?

Am aflat in seara aceea ca durata maxima de timp in care ii puteam suporta era de 50 de minute, dupa care trebuia sa ma asez sau sa ma descalt. Puteam sa pasesc in ei, dar ce folos? Nu ii cumparasem pentru plimbari, ii dorisem pentru frumusetea lor! Tortura purtarii lor nu le justifica aspectul… Mi-am dorit atunci sa fi avut o discutie lamuritoare cu “intuitia” mea: sa ii explic ca oricat de fabuloasa ar fi o pereche de sandale, ele trebuie sa fie purtate, nu ascunse. Mi-as fi dorit ca, in seara respectiva, sa nu stiu ce inseamna purtarea unor sandale dureros de incomode si sa am un plasture Compeed la indemana (ii stiti sigur: “second skin”, nici nu se observa). Mi-as fi dorit sa am la indeamana o pereche de flip-flops…  Am vandut ulterior si urgent sandalele, in caz ca va intrebati ce s-a intamplat cu ele.

Cele mai citite:  Articol 106: Cum sa largesti o pereche de pantofi