Aparatul respirator si medicatia folosita in afectiunile respiratorii

By | December 28, 2016

Rezumat 
Aparatul respirator cuprinde plamanii si caile aeriene prin care patrunde aerul, cu rol vital. Prin respiratie se intelege inspiratia si expiratia, procese prin care se asigura aportul indispensabil de oxigen (O2) si debarasarea de gaz carbonic (CO2) – deseul proceselor biologice de baza.

Abstract 
The respiratory tract includes lungs and pipes that allow the air to come. By breathing we understand the inspiration and the exhalation. These processes assure the sharing of oxygen (O2) and disposal of CO2 – the product of the main biological processes.

Dificultatile respiratorii sunt cauzate de:
Obstructia cailor aeriene de catre un corp strain;
Leziuni ale alveolelor pulmonare (emfizem);
Distructia tesutului pulmonar din cauza tuberculozei sau alte afectiuni.
Cele mai frecvente tulburari sunt de natura alergica (reactie la nivelul foselor nazale, constrictia bronsiilor – astm) sau diferite infectii ale cailor respiratorii. Majoritatea infectiilor de origine virala sau bacteriana produc o inflamatie a cailor aeriene, divers localizate, care antreneaza aparitia febrei, iritatia mucoaselor, tuse si expectoratia mucusului format. Fiecare infectie are atribuita o denumire, in functie de localizare: rinita (nas), faringita (gat), amigdalita (amigdale), laringita (laringe), bronsita (bronsii). Aparatul respirator poate fi lezat si prin expunere indelungata la fumul de tigara sau alte impuritati din mediu.
Aparatul respirator este constituit din: faringe, laringe, trahee, bronsii, bronsiole, alveole. Alveola are o cavitate interna, o tunica musculara si o tunica a mucoasei. Aerul patrunde in plamani prin micile canale numite bronsiole, ale caror pereti se contracta sau se dilata, raspunzand la semnalele nervoase.Imagini pentru aparatul respirator

Penetratia oxigenului in sange
Alveolele contin vase sangvine care asigura schimburile gazoase. In aceste alveole, sangele se afla in contact cu aerul inspirat, iar oxigenul penetreaza curentul sangvin, in timp ce CO2 este rejectat prin expiratie.

Utilizarea medicatiei 
Pentru a degaja caile aeriene, a calma inflamatia si a reduce secretia de mucus, se folosesc diferite medicamente, unele putand fi eliberate si fara prescriptie medicala, singure sau in asociere (cel mai frecvent si un analgezic). Decongestionantele diminueaza inflamatia mucoaselor nazale, usurand respiratia. in cazul in care cauza congestiei este alergica, se recomanda un antihistaminic pentru a trata sau preveni criza. Produsele care dilata bronsiile usureaza sau previn crizele de astm. Antihistaminicele contin substante care relaxeaza musculatura peretilor bronsiolelor si dilata caile aeriene, reducand astfel inflamatia mucoasei. Alte medicamente reduc tusea prin diferite metode: unele faciliteaza expectoratia, altele calmeaza tusea suprimand reflexele ei.

Cele mai citite:  Apa pura si sanatoasa poate fi obtinuta cu ajutorul filtrelor cu osmoza inversa!

Principalele grupe de medicamente 
Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele, decongestionantele, antitusivele.

1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura crizele astmatice. De asemenea, combat ingustarea bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in timpul unei bronsite cronice. Ele sunt utilizate pentru a trata o criza cu suflu greu sau pentru a o preveni.
Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in principal pentru actiunea pe care o au in profilaxie. Calea de administrare cu cel mai mic risc de efecte secundare este inhalatia. Folosirea inhalatoarelor-dozatoare presupune o oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori comprima aerul cand traverseaza solutia de medicament. Dispozitivul trimite doze mari de medicament in plamani si reduc rapid dificultatile respiratorii.

Mod de actiune 
Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii bronsiolelor. Simpaticomimeticele si anticolinergicele intervin/actioneaza asupra semnalelor nervoase trimise la muschi de catre sistemul nervos autonom. Bazele xantice relaxeaza musculatura bronsiolelor, actionand direct asupra fibrelor musculare, insa actiunea lor in mod cert nu se cunoaste inca.Imagini pentru aparatul respirator

Efecte
Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate profilactic, cresc in cateva zile performanta fizica, iar la cei mai multi pacienti, numarul crizelor se rareste. Aceste medicamente genereaza efecte secundare minore.
Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colinergicele provoaca senzatia de uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza dificultati la urinare. Bazele xantice pot cauza dureri de cap si palpitatii.

Riscuri si precautii
Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiaca. Din acest motiv, administrarea lor se face cu prudenta la bolnavii cu tulburari cardiace sau la cei cu hipertensiune arteriala, precum si la persoanele cu afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se folosesc de indivizii cu dificultati urinare sau de cei cu glaucom.
Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol, salbutamol, terbutalina.
Anticolinergicele: tetropium.
Bazele xantice: aminofilina, teofilina.

2. Decongestionantele – vasoconstrictoare 
Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoasei care tapiseaza fosele nazale si, ca urmare, se produce in exces mucus, rezultat al inflamatiei. Aceasta este cauzata de o infectie (rinita) sau o alergie (de exemplu, la polen) si de aparitia unei crize spasmodice sau „boala fanului”.
Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor (cavitate osoasa plina cu aer) si provoaca sinuzita. Decongestionantele atenueaza inflamatia mucoasei si suprima producerea excesiva de mucus, blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in care mucoasa nazala este iritata din cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine care iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna lichide in tesuturile vecine, rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin grupei de medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia simpatica a sistemului nervos autonom. O astfel de excitatie antreneaza o constrictie a vaselor sangvine si, ca urmare, inflamatia mucoasei nazale si a sinusului.
Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple inhalatii din apa fiarta, la care se adauga o esenta aromatica (mentol, eucalipt). Se administreaza decongestionante cand inhalatia nu s-a dovedit eficienta, mai ales la persoanele predispuse la infectii ale urechii medii sau sinusurilor. Aceste medicamente pot fi gasite sub forma de picaturi sau preparate orale.

Cele mai citite:  Adio Calgon?! Spune bun venit unui dedurizator pentru tratarea apei cu calcar!

Efecte 
Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute. Administrate oral, actioneaza mai lent, insa durabil. Efectele secundare ale decongestionantelor sunt manifestate prin tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie folosite de cardiaci, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire a congestiei. Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrina.

3. Antitusivele 
Tusea este un raspuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene. Tusea are rolul de a debarasa aparatul respirator de substantele nocive. Cauzele care provoaca tusea sunt variate: infectii ale tractului respirator (bronsite, pneumonii), inflamatia cailor aeriene (astm), expunerea la substante iritante (fum, vapori de substante chimice etc.). Dupa natura cauzei care a provocat tusea, ea poate fi productiva (cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand expulzarea mucozitatilor sau a substantelor iritante. Astfel este facilitata vindecarea. Uneori, accesele repetate de tuse sunt total neplacute, crescand iritatia cailor aeriene. In acest caz este nevoie de medicamente care sa calmeze aceste accese.
In cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante care modifica consistenta expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic.
In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicata inlaturarea reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier care o comanda si care se gaseste in zona parietala (langa ochi). In acest caz se prescriu narcotice lejere, cum este codeina. Antitusivele de acest tip au caracter sedativ si produc somnolenta.Imagini pentru aparatul respirator

Cele mai citite:  Tanorexia: cand bronzul devine o obsesie

Cum se aleg antitusivele? 
Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune contradictorie, de exemplu: un principiu activ pentru tusea productiva si un altul pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in tusea productiva inseamna intarzierea vindecarii. Este bine sa se prescrie pentru fiecare tip de tuse un singur principiu activ. Cum medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarzia diagnosticul unei afectiuni grave, trebuie consultat medicul. De asemenea, nu evitati consultul medical daca tusea este insotita de alte simptome, cum ar fi: febra sau prezenta sangelui in expectoratie. Medicamentele folosite sunt mucoliticele si acetilcisteina.

Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema respiratorium) constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări.

La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii și organele respiratorii – plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a purifică, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și faringele) și căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc respirația pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.

SURSE:

1. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/item/625-aparatul-respirator-si-medicatia-folosita-in-afectiunile-respiratorii.html

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_respirator