Daily Archives: February 1, 2017

Ce spun buzele despre personalitatea ta

ce-spun-buzele-despre-tine
Experţii spun că ne-am născut cu anumite caracteristici dintr-un motiv, iar că fiecare trăsătură a noastră este legată de o parte a personalităţii fiecăruia.

S-ar putea să nu crezi că buzele tale spun multe despre cine eşti ca persoană, însă nu este deloc aşa. Conform ideaspots, Jean Haner, un expert în arta citirii feţei spune că trăsăturile şi personalitatea lucrează împreună pentru a reprezenta cine eşti cu adevărat.

1. Buze de păpuşă

Buzele mici şi rotunde dau sentimentul de bucurie şi par jucăuşe. Ele sugerează, de asemenea, un nivel de energie mai mare decât cea a persoanelor cu buze subţiri.

2. Buze pline şi proeminente

Aceste buze pline şi ieşite în faţă sunt la fel ca persoana care le posedă.

Aceasta prezintă încredere şi este asertivă, dar nu are o dispoziţie proastă deşi pare bosumflată din cauza buzelor sale.

3. Buze lungi

Persoanele cu zâmbet larg şi buze alungite tind să fie echilibrate şi stabile. De asemenea sunt ambiţioase şi au succes profesional.

4. Buze de Cupidon

Persoanele care au acest tip de buze sunt văzute ca fiind romantice, creative, fermecătoare şi cu un caracter practic.

5. Buze subţiri

Persoana cu acest tip de buze este practică şi grijulie, dar nu neapărat asertivă. Ea este de multe ori mai timidă decât restul oamenilor.

6. Buze orientate în jos

Acest tip de buze este mai rar întâlnit şi sunt găsite la acei oameni care tind să fie mai retraşi şi liniştiţi. De asemenea, este un indicator al unei persoane foarte atente.

7. Buze mici

Aceste buze nu sunt ca cele de păpuşă sau ca cele subţiri, ci sunt proporţional mai mici decât celelalte tipuri. Persoanele cu această caracteristică sunt independente şi nu se lasă conduse…cel puţin până să cunoască persoana potrivită.

8. Buze groase la mijloc

Persoanele cu aceste buze fac orice pentru a fi în centrul atenţiei şi sunt văzute adesea ca sufletul petrecerii.

9. Buze cu arc de Cupidon

Acest tip mai gros de buze este reprezentativ pentru persoanele responsabile. De asemenea, acestea tind să se lase conduse de emoţii, ceea ce le poate pune în situaţii delicate.

Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de scriere în limba română

Limba română este una foarte complexă, cu acorduri și forme flexionare diverse. De aceea, mulți români nu reușesc să scrie corect. Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de ortografie făcute de români.

Copi/Copii/Copiii

Deși este o problemă veche, românii continuă să nu sesizeze diferența dintre cele trei forme. Explicația e simplă: Copi – forma cu un singur „i” nu există. Asta pentru că pluralul omonim al cuvintelor copie și copil au ambele „i” în rădăcină („copi-” + desinență de plural „i”). Astfel, pluralul nearticulat al celor două cuvinte este identic (copie – copii/copil – copii). Situația se schimbă însă atunci când articulăm aceste substantive. Cuvântul „copie” este de gen feminin, în timp ce „copil” este de gen masculin. Asta înseamnă că cele două cuvinte vor fi articulate diferit: la femimin, articolul hotărât necesită sufixul „le” (fetele), iar cuvântul „copie” la pluralul articulat va avea forma „copiile”. În schimb, la genul masculin, articolul hotărât are nevoie de sufixul „i” (câinii), iar cuvântul pluralul articulat al cuvântului „copil” va primi cel de-al treilea „i” (copiii). Același principiu se aplică la toate cuvintele care au „i” în radical.

Ex:  Am nevoie de două copii xerox ale documentului. /Copiile documentului nu sunt…
Sora mea are doi copii. /Copiii surorii mele…

copii sau copiii

A crea/A creea

O altă problemă veche de când e lumea e dublarea literei „e” din interiorul verbului „a crea”. Acesta este un verb de conjugarea I și poate fi asociat cu verbul „a lucra” pentru a ușura confuziile de conjugare. Radicalul acestor verbe e diferit („cre-”, „lucr-”), însă desinența de persoană este aceeași. Așadar, cele două verbe se conjugă asemănător (eu creez/eu lucreztu creezi/tu lucrezi etc.). Pentru a știi când e corect să folosești verbul „a crea” cu 2 „e”, vezi când verbul „a lucra” conține un „e”.

Voiam/Vream/Vroiam

Forma „vroiam” este intens folosită atât în scris, cât și în exprimare pentru a exprima o dorință (Vroiam să îți spun că…), însă această formă nu există și nu este nimic mai mult decât o îmbinare hibrid a două verbe: „a voi” și „a vrea”. Corect este să spui „Voiam să mănânc…” sau să spui „Vream să mănânc…” (cu sensul de intenționam).

A fi/a fii

O altă problemă cu numărul de „i” -uri o regăsim în folosirea verbului „a fi”. Rezolvarea aici e simplă: „a fi” se scrie cu doi „i” doar în cazul în care verbul e la forma de imperativ pozitiv (fii cuminte! /nu fi rău!) sau la conjunctiv pozitiv (să fii acolo! /să nu fi îmbrăcat în pantaloni scurți). În rest, verbul „a fi” are un singur „i”.

Cratima în cuvinte compuse

Aici e o poveste ceva mai lungă. Ne vom lega de cele mai frecvente utilizări greșite ale cratimei: „vre-un/vre-o”; „frumoas-o/minunat-o”; „ați/a-ți” și „va/v-a”.

  • vre-un/vre-o
    Forma corectă a pronumelui nehotărât este în acest caz fără cratimă: vreun/vreo și a fost așa dintotdeauna. Explicația constă în faptul că nu este un cuvânt compus și că „vre-” de sine stătător nu are înțeles.
  • frumoas-o
    Substantivele care creează această problemă în scriere sunt de obicei cele de gen feminin, la cazul vocativ. Confuzia se face cu gândul la conjugarea verbelor legate de un pronume feminin (du-o – pe ea o duci, citește-o – pe ea (cartea/autoarea) o citești). Însă, în cazul substantivelor „o” face parte din cuvânt și nu prescurtează un altul, deci forma corectă va fi întotdeauna „frumoaso”.
  • ați/a-ți
    În cazul acesta confuzia apare datorită faptului că ambele forme sunt corecte, însă în situații diferite. „Ați” este forma corectă atunci când este folosită la persoana a II-a plural, pentru a forma perfectul compus (voi ați plecat la masă). „A-ți” este forma corectă atunci când este folosit la persoana a II-a singular și „-ți” îl înlocuiește pe „îți” (a-ți face tema e obligatoriu/a îți face tema e obligatoriu).
  • va/v-a
    O altă confuzie apărută din cauza existenței celor două forme în comunicarea verbală, „va” și „v-a”, se folosesc diferit. „Va” indică forma de viitor a verbului (va urma), în timp ce „v-a” reprezintă „v-” de la pesoana a II-a plural (vouă) legat de un verb la perfectul compus (mama v-a adus mâncare).

În afară de asta, am mai putea dezbate pe tema scrierii cu „â” sau „î”. Potrivit DOOM2, „î” se folosește doar în cazul în care este plasat la începutul sau finalul unui cuvânt (înalt; a hotărî), în cuvintele compuse care îl conțin (bineînțeles) sau în substantive proprii care sunt scrise așa oficial. „â” se folosește când sunetul se află în interiorul cuvântului (mâncare). Există o dispută pe această temă, datorată faptului că „â” s-ar fi introdus pentru a arăta poporului român că nu mai există comunism. Dacă folosești „â”, ține minte că „sânt” nu e corect, ci „sunt”.